vindec
Romanian
Etymology 1
Verb
vindec
- first-person singular present indicative/subjunctive of vindeca
Etymology 2
Back-formation from vindeca.
Noun
vindec n (plural vindecuri)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | vindec | vindecul | vindecuri | vindecurile |
| genitive-dative | vindec | vindecului | vindecuri | vindecurilor |
| vocative | vindecule | vindecurilor | ||